Moldova cere la TRACECA tarife de transport reduse și un permis unic, după ce războiul i-a scumpit rutele

Rutele noi costă mult mai mult. Fraza îi aparține vicepremierului Vladimir Bolea, rostită pe 4 octombrie în fața secretarului general al TRACECA, Jasurbek Choriev, iar Moldpres o redă așa: Moldova vrea să participe activ la dezvoltarea coridorului, mai ales după schimbarea traseelor provocată de războiul din Ucraina, dar rutele noi sunt "mult mai costisitoare". Pentru o țară care își vinde marfa peste hotare și o duce pe uscat, costul transportului ajunge direct în prețul grâului, al uleiului sau al vinului.

Ce a cerut Chișinăul

Potrivit Moldpres, Bolea a pus pe masă patru lucruri:

• analiza unor tarife de transport reduse pentru statele membre TRACECA, ca să apară "beneficii economice concrete";
• un "permis TRACECA de tranzit", unic, care să înlocuiască permisele naționale și să fie valabil în mai multe state, de la plecare până la destinație;
• armonizarea mecanismelor TRACECA cu standardele UE la documente, digitalizare și schimb de informații;
• un Consiliu de Afaceri TRACECA nou, în care transportatorii să își spună problemele.

Vicepremierul a mai spus că Moldova extinde infrastructura feroviară, rutieră, portuară și aeroportuară, ca să devină un nod logistic între Est și Vest. Nu a dat sume și nu a anunțat un termen pentru niciuna dintre cereri. Sunt propuneri, nu decizii.

Ce este TRACECA și cine decide

TRACECA este programul de coridor de transport Europa, Caucaz și Asia, lansat în 1993, potrivit Moldpres. Pe site-ul său apar 14 state membre: Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Iran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, România, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan. Secretariatul permanent este la Baku. Un permis comun între 14 state nu se decide la Chișinău: cere acordul celorlalți membri.

Calendarul e lung. Moldpres scrie că Strategia TRACECA 2027-2036 va pune accent pe coridoarele de transport, standardizare, digitalizare și transport multimodal, iar o reuniune extraordinară are loc pe 27 noiembrie la Baku. Mai e discutată și o posibilă extindere cu China și Pakistan. Nimic din ce a spus Bolea nu are încă un termen.

De ce contează pentru cine vinde în afară

Cifrele Biroului Național de Statistică arată cât cântărește transportul în economia țării. În ianuarie-iulie 2026, exporturile au fost de 1.969,9 milioane de euro, iar importurile de 5.842,2 milioane. Țările UE au luat 65,3% din export și au dat 54,6% din import. România este prima parteneră, cu 28,3% din export și 23,2% din import, urmată la export de Turcia (12,1%) și Italia (10,1%), iar la import de China (14,2%) și Ucraina (9,2%).

Cea mai mare parte a exportului este agricol: semințele oleaginoase fac 14,8% și cerealele 11,4%. Sunt mărfuri voluminoase, cu preț mic pe tonă, la care o scumpire a transportului se vede imediat în marja fermierului sau a exportatorului. Un vagon de grâu nu poate absorbi aceeași majorare ca un transport de echipamente electrice, care fac 14,4% din export.

Și importul trece pe aceleași drumuri. La 5.842,2 milioane de euro de marfă cumpărată în șapte luni, o taxă de tranzit sau un ocol mai lung se adaugă la prețul rafturilor. Raportul BNS nu desparte costul transportului de prețul mărfii, așa că nu putem spune câți bani înseamnă acest lucru în total. Știm doar că vicepremierul îl numește mai mare pe rutele noi.

Ce înseamnă pentru un moldovean

Dacă tarifele preferențiale sau un permis unic ar ajunge să funcționeze, câștigătorii ar fi transportatorii și exportatorii din țară, apoi, cu întârziere, consumatorul. Dacă nu, costul mai mare rămâne în prețul pâinii, al uleiului și al carburanților. Pentru diaspora, efectul direct este mic: banii trimiși acasă nu depind de TRACECA.

De urmărit: reuniunea extraordinară de la Baku din 27 noiembrie și dacă Moldova obține acolo măcar un text de lucru despre tarifele reduse.