Sediul Moldovagaz a costat 445,6 milioane de lei, de șapte ori estimarea din 2005: ce arată auditul

Clădirea de pe strada Pușkin din Chișinău, sediul Moldovagaz, a ajuns să coste 445,6 milioane de lei în 2018. Estimarea din 2005 pentru ea era de 63 milioane. Cifrele vin din auditul Curții de Conturi asupra investițiilor din gaze în perioada 2011-2021, descris de Diez.md pe 21 noiembrie 2022. Raportul nu e nou, dar Moldovagaz este din nou subiect: pe 2 octombrie compania a prezentat ministrului Energiei un model de reorganizare a celor 12 companii de distribuție, iar nici o cifră de economii nu a fost încă dată. Întrebarea la care răspundem aici: cât de mare era suma pe care auditul a respins-o și ce nu spune el despre cine a plătit-o.

Ce a constatat auditul

Din investițiile totale în sistemul de gaze, de 3,6 miliarde de lei, ANRE a acceptat în tarif 2,77 miliarde, adică 77,3%. Restul, 815,8 milioane de lei, sunt descrise de audit ca investiții „neplanificate, neîntemeiate și nejustificate”, potrivit Diez.md. TV8 precizează același lucru: doar 77,3% au primit aprobare pentru recuperare prin tarife. Cu alte cuvinte, pentru aproape un leu din patru investiți în gaze în acei zece ani, regulatorul nu a lăsat consumatorii să plătească prin tarif.

Cel mai mare exemplu este sediul. Estimarea din 2005 a fost de 63 de milioane de lei (cinci milioane de euro, scrie TV8), în 2006 a fost revizuită la 230,9 milioane, iar în 2018 costul real era de 445,6 milioane. La acestea se adaugă 13 milioane de lei dobânzi și 1,4 milioane comisioane, conform Diez.md. TV8 spune că lucrarea a fost finanțată prin trei împrumuturi de 138 de milioane de lei în total. Al doilea exemplu este clădirea administrativă din Ungheni: costul a crescut de la 17,3 la 27,3 milioane de lei, lucrările au fost oprite în martie 2016, iar auditul consideră nejustificate 20,7 milioane de lei cheltuite.

Pe lângă clădiri, Realitatea.md consemnează că bunurile au fost achiziționate cu adaosuri comerciale de 50% până la 212%, ceea ce înseamnă cam 153,4 milioane de lei costuri discutabile, din care cel puțin 32,9 milioane sunt considerate ineficiente. Același articol spune că auditul a constatat lipsa unor documente, unele distruse conform legii, altele ridicate de organele de urmărire penală. Procuratura a confirmat un dosar penal privind documente care ar fi fost scoase dintr-o clădire sigilată de procurori. TV8 adaugă că lipsesc originalele pentru licitații, contracte și execuția lucrărilor din 2009-2015.

Calculul nostru: cât înseamnă 815,8 milioane

Numerele de mai jos sunt ale noastre și le facem din cifrele raportului și din cursul oficial de azi, 20,1053 lei pentru un euro, publicat de BNM. Conversia în euro folosește cursul de acum, nu pe cel din anii în care s-au făcut cheltuielile, deci arată doar ordinul de mărime.

• Sediul: 445,6 milioane de lei, adică 22,2 milioane de euro. Față de estimarea din 2005 (63 milioane), costul final este de 7,07 ori mai mare. Față de revizuirea din 2006 (230,9 milioane), este de 1,93 ori mai mare, cu 214,7 milioane de lei în plus.
• Cele trei împrumuturi de 138 de milioane de lei acoperă 31% din costul final al sediului. Restul a venit din alte surse, pe care paginile deschise de noi nu le numesc.
• Totalul respins la tarif: 815,8 milioane de lei, adică 40,6 milioane de euro, sau 22,7% din cele 3,6 miliarde investite.
• Statul se împrumută azi, potrivit Bani.md, cu circa 910 milioane de lei pe lună, adică 30,3 milioane pe zi. Suma respinsă la Moldovagaz echivalează deci cu aproape 27 de zile de împrumuturi ale statului.

Comparația cu datoria la gaze, tot din calcul propriu: TV8 spune că din datoria de 590,8 milioane de dolari, 394,1 milioane s-au acumulat din consumul anilor 2011-2015. La cursul de azi de 17,9224 lei pentru un dolar, 815,8 milioane de lei înseamnă 45,5 milioane de dolari, adică 11,5% din acea parte a datoriei. Două probleme diferite: una este datoria de consum, cealaltă o investiție care nu a fost recunoscută în tarif. Le punem alături doar ca să se vadă proporția.

Cine a plătit: ce se știe și ce nu

Auditul arată că 815,8 milioane de lei nu au intrat în tariful aprobat de ANRE. Asta înseamnă, în logica reglementării, că nu s-au recuperat direct din facturile consumatorilor. Dar nu înseamnă că nu au costat pe nimeni: banii au fost cheltuiți, o parte din ei din împrumuturi cu dobânzi și comisioane, iar cineva a suportat diferența. Sursele pe care le-am deschis nu spun cine, nici dacă și cum a fost recuperat ulterior efectul în alte tarife. Nu putem deci afirma că facturile de gaze ale cititorului conțin această sumă, și nu o afirmăm.

Ce se vede în sistem este altceva. Dacă o companie reglementată nu poate recupera 22,7% din investițiile ei, are două soluții: împrumută mai mult sau cere tarife mai mari pe viitor pentru alte investiții. Ambele cresc presiunea pe costul gazului. Cât din presiunea de azi vine din aceste cheltuieli, nu putem spune cu cifrele disponibile. Orice cifră ar fi o presupunere.

Cât din afacere acoperă auditul

Realitatea.md dă și mărimea afacerii în care s-au făcut aceste cheltuieli: în 2017-2021, achizițiile Moldovagaz au însumat 36 de miliarde de lei, din care 22,7 miliarde gaz natural, 7,6 miliarde servicii de transport și distribuție și 5,7 miliarde alte bunuri și servicii. Investițiile respinse, 815,8 milioane, privesc o perioadă mai lungă (2011-2021) și o altă categorie, așa că nu le putem pune ca procent din acest total. Ele arată însă contrastul de scară: suma care a atras atenția auditorilor este mică pe lângă cheltuielile curente ale companiei, iar gazul cumpărat rămâne partea care decide factura. Din cifrele raportului, gazul cumpărat este de 28 de ori mai mare decât investițiile respinse (22,7 miliarde împărțit la 0,8158 miliarde, pe perioade diferite, deci doar ca ordin de mărime).

Curtea de Conturi precizează, după aceeași sursă, că unele activități și proceduri „nu au respectat pe deplin criteriile de conformitate” și că tiparul fusese consemnat și în controale anterioare ale ANRE. Raportul nu spune, în paginile deschise de noi, dacă aceste abateri au continuat după 2021.

Unde este cazul acum

Stadiul, din ce am putut verifica: auditul este public, ANRE nu a acceptat sumele în tarif, iar procurorii au confirmat un dosar penal privind documente scoase dintr-o clădire sigilată. Sursele nu menționează inculpați sau o hotărâre de instanță în legătură cu investițiile din raport. Până la o asemenea hotărâre, nimeni nu este vinovat de ceva anume, iar raportul vorbește despre cheltuieli neconforme, nu despre infracțiuni. Nu am găsit în paginile deschise un răspuns public al Moldovagaz la constatări. Dacă îl publică, îl adăugăm.

Ce urmează concret: reorganizarea celor 12 companii de distribuție, pe care ANRE trebuie să o analizeze în privința tarifelor. Pentru cititor, testul simplu este dacă propunerea vine cu o cifră de economii și cu o regulă pentru investiții noi: cine le aprobă, pe ce deviz și cine verifică devizul față de costul final. Sediul de pe Pușkin arată ce se poate întâmpla când o estimare de 63 de milioane devine o factură de 445,6 milioane fără ca nimeni să oprească lucrarea.