Transportul Giurgiulești-Constanța, la 75 de dolari pe tonă, mănâncă 29% din prețul porumbului moldovenesc

Transportul unei tone de cereale cu vasul de la Giurgiulești la Constanța costă acum în jur de 75 de dolari, față de 15-35 de dolari înainte, potrivit datelor UkrAgroConsult reluate de Logos Press. La cursul BNM de azi, 17,8920 lei pentru un dolar, 75 de dolari înseamnă 1.342 de lei pe tonă. Porumbul se vinde în portul Constanța cu 230 de euro tona, adică 4.624 de lei. Transportul singur ia deci aproape 29% din preț, când înainte lua între 6% și 14%. Cine plătește diferența e fermierul, cel care vinde porumbul pe câmp sau la siloz.

Ce s-a scumpit și de ce

Sursa numește două cauze: motorina scumpă și nivelul scăzut al apei pe Dunăre și pe Prut. Când adâncimea scade, barjele și vasele din porturile ucrainene și moldovenești pleacă încărcate parțial, ca să nu se împotmolească. Aceeași marfă cere mai multe curse, iar capacitatea de transport rămâne în urmă. UkrAgroConsult descrie aceeași problemă la scara întregii Dunări: barjele merg cu încărcătură redusă, cursele se înmulțesc, iar un operator din Constanța spune că terminalul lui ar putea primi cu circa 20% mai multe cereale, dar marfa nu ajunge la el din cauza apei mici.

La asta se adaugă atacurile rusești asupra porturilor ucrainene, care împing mai multe încărcături spre ruta prin Moldova și România. Cerere mai mare pe o capacitate care a scăzut face prețul navlului să crească, nu să stea pe loc. Am scris pe larg despre 600.000 de tone de cereale ucrainene în tranzit și diferența dintre prețul de la fermier și cel din Constanța; navlul de acum adaugă o fărâmă nouă în aceeași socoteală.

Administrația portului Giurgiulești a aprobat un sistem nou: vasele se încarcă parțial la chei, apoi ancorează în zona de la mila 72 de pe Dunăre și primesc restul din barje. Portul a închiriat o macara plutitoare și a obținut autorizațiile necesare de la autoritățile române de frontieră și vamă, scrie Logos Press. Soluția ocolește apa mică, dar nu o face gratuită: o încărcare în două trepte înseamnă mai multă muncă și mai multe ore de vas.

Socoteala pe o tonă de porumb

Prețul de referință este cel al cotațiilor DAP din Constanța pe 16 septembrie: 230 de euro tona de porumb, față de 234 de euro la grâul de panificație. La cursul BNM de azi, 20,1035 lei pentru un euro, sunt 4.624 de lei. Cotația e de acum trei săptămâni și se poate să se fi mișcat, așa că tabelul de mai jos e un calcul de ordin de mărime, nu un preț de achiziție. Scad doar navlul; uscarea, depozitarea, vama și marja comerciantului nu sunt incluse.

De la 35 la 75 de dolari, costul crește cu 40 de dolari, adică 716 lei pe tonă. De la 15 la 75, cu 60 de dolari, adică 1.074 de lei. Atât trebuie să absoarbă cineva pe lanț: fermierul, prin preț mai mic, traderul, prin marjă mai mică, sau cumpărătorul din Constanța, prin preț mai mare. Cum cotația de port o fixează piața europeană și nu Chișinăul, cea mai mare parte din șoc ajunge de obicei la capătul slab al lanțului, la cel care vinde pe loc.

Un exemplu, nu o prognoză: dacă 100.000 de tone de porumb ar merge pe această rută, la un navlu mai mare cu 716-1.074 de lei pe tonă costul în plus ar fi de 71,6-107,4 milioane de lei, adică 3,6-5,3 milioane de euro. Câtă marfă merge efectiv pe Giurgiulești nu știm, nici BNS, nici sursele citate nu dau această cifră.

Recolta, în doi la mână

Estimările pentru recolta de porumb din 2026 nu se potrivesc între ele. Asociația Forța Fermierilor, citată de Logos Press, socotește cel puțin 1,5 milioane de tone de pe 414.000 de hectare, la o producție modestă de circa 4 tone la hectar. Asociația exportatorilor Agrocereale vede între 0,8 și 1 milion de tone și numește trei riscuri: ploile de toamnă care întârzie recoltatul, motorina scumpă cu prețuri slabe la cereale pe piața locală, și silozurile insuficiente.

Navlul de 75 de dolari se pune peste fiecare dintre ele. Un fermier cu porumb umed, care trebuie uscat cu motorină scumpă, plătește uscarea, apoi transportul, apoi primește un preț calculat de la o cotație de port fixată în altă parte. Dacă marja nu mai rămâne, singura reacție la îndemână este să vândă mai târziu sau să lase o parte din cultură pe câmp. Anul trecut, notează aceeași sursă, culturi nerecoltate au rămas în câmp peste iarnă.

Ce schimbă pentru cititorul din Moldova

Pentru un fermier, întrebarea practică este la cine se plătește navlul în contract. Un preț „franco siloz" lasă transportul în sarcina cumpărătorului și îl scade din ce primești, un preț „franco port" îl lasă în sarcina ta. La 1.342 de lei pe tonă diferența dintre cele două nu mai e o notă de subsol: la 50 de tone, un camion plin, ar fi 67.100 de lei.

Pentru consumator, efectul este mai îndepărtat. Porumbul nu se vinde la raft, deci prețurile din magazin nu se mișcă azi. Un efect ar putea veni mai târziu prin hrana animalelor și, de acolo, prin carne și ouă, dar nici o sursă citată nu dă o cifră pentru asta. Pentru diaspora, cine are părinți cu pământ în sat poate întreba, înainte de a-i sfătui să vândă, dacă prețul oferit include transportul.

Ce urmărim în continuare: nivelul apei pe Prut și pe Dunăre, pentru că sursele pun scumpirea pe seama lui și a motorinei. Nici una dintre ele nu dă o dată la care se așteaptă o schimbare.