Strugurii de masă: recolta nu trece de 100.000 de tone, dar viticultorul ia 10-12 lei și rămâne pe pierdere

La Cahul, un viticultor spune că ar fi mulțumit cu 24-25 de lei pe kilogram de struguri de masă, cât a luat în anii buni. Anul trecut a primit circa 11 lei și, în cuvintele lui, a ieșit pe pierdere. Anul acesta recolta e mai mică, deci ai crede că prețul urcă. Nu urcă, cel puțin nu pentru cel care a cultivat via.

O recoltă mică, cu boabe mici

Asociația producătorilor de struguri de masă din Cahul estimează o recoltă cu 20-30% mai mică decât anul trecut. Pe toată țara, potrivit aceleiași surse, cantitatea nu ar trebui să depășească 100.000 de tone.

Cauzele sunt trei, după președintele asociației. Iarna geroasă a distrus mugurii centrali, așa că viile au crescut din muguri laterali, cu ciorchini de 0,5-0,7 kg și boabe mai mici și mai apoase. Coacerea a întârziat cu două săptămâni față de normal. Iar umezeala a adus putregaiul cenușiu. Recolta de struguri de masă din soiul „Moldova” a început abia la sfârșitul lui septembrie.

Cât primește fermierul și cât plătești tu

La jumătatea lui septembrie, comercianții vindeau strugurii cu amănuntul la 17-18 lei kilogramul, adică 0,85-0,90 euro la cursul BNM de 20,0179 lei pentru un euro din 10 octombrie. Producătorii spun însă că primele ciorchini „Moldova” de pe pergolă au plecat cu 10-12 lei, un preț pe care ei îl numesc descurajant. Soiurile timpurii fără semințe au ajuns la 25 de lei.

Diferența dintre 17-18 lei la raft și 10-12 lei la poartă nu e profit curat al comerțului: sunt soiuri și zile diferite, iar între ele stau transportul, sortarea, ambalajul și pierderile. Dar arată unde se oprește scumpirea. Dacă o recoltă mai mică ar însemna automat fructe mai scumpe la poartă, fermierul ar încasa mai mult. Nu încasează.

Calculul nostru: cât lipsește ca să acopere costul

Specialiștii din Cahul spun că un viticultor începe să câștige de la 14-17 lei/kg, dacă strugurii sunt de calitate peste medie și costurile materiale continuă să crească. Luăm plafonul de 100.000 de tone, adică 100 de milioane de kilograme, ca ipoteză de lucru. Încasările brute ale tuturor producătorilor ar arăta așa:

Între 12 lei și 14 lei diferența minimă e de 0,2 miliarde de lei, iar între 10 lei și 17 lei cea maximă e de 0,7 miliarde. În euro, la 20,0179 lei, înseamnă între 10 și 35 de milioane. Sunt cifre ale noastre, calculate pe un plafon, nu o statistică oficială: recolta reală poate fi mai mică, iar nu toți strugurii se vând la același preț. Dar ordinul de mărime e clar. Sectorul pierde zeci de milioane de euro fără ca vreun preț să fie „prea mare” pentru cumpărător.

De ce nu urcă prețul la poartă

Un motiv e vinul nevândut. Potrivit Logos Press, vinificatorii au redus mult achizițiile de struguri de masă, pentru că au stocuri de vin pe care nu le-au vândut. Cantitatea de struguri destinată pieței proaspete ar putea chiar depăși pe cea din sezonul trecut, deși recolta totală e mai mică. Pentru vin, vezi și exportul de vin, în scădere, și calculul nostru pentru strugurii de vinificație.

Celălalt motiv e exportul. În ianuarie și februarie 2026 Moldova a exportat peste 17.000 de tone de struguri, față de puțin peste 6.000 de tone în aceeași perioadă din 2025, adică de aproape trei ori mai mult. Mai bine de 3.000 de tone au mers în Irak, o concentrare pe care cei din industrie o privesc critic. În martie, ofertele cumpărătorilor erau de 0,50-1,00 dolari kilogramul, de 1,5 ori sub sezonul precedent, iar într-o singură săptămână prețul a scăzut de la 5-6 lei la 3-4 lei kilogramul. Volumul crește, prețul scade: așa arată o piață în care cumpărătorii pun regulile.

Ce schimbă pentru cititor

Pentru cine cumpără, strugurii de 17-18 lei pe raft sunt cam la nivelul prețului de la început de sezon, iar calitatea e mai slabă, cu boabe apoase. Nu trebuie să te aștepți la o scumpire pe măsură ce recolta scade, pentru că vânzătorii au de unde să tragă cantități de la export și de la stoc.

Pentru un fermier din Cahul sau din sudul țării, miza e alta: dacă prețul rămâne la 10-12 lei, pierde bani al doilea an la rând pe aceeași vie, cu mugurii centrali deja distruși de ger. Ce nu știm încă este prețul final al sezonului. Cantitatea efectiv recoltată și prețurile contractate se văd abia după încheierea culesului.